o noapte mai lunga

(...decat am fi crezut la inceput)
e luni si inca mi-e somn. in 4 ore am curs si mie inca imi cad ochii in gura. o sa trebuiasca sa scriu, da' eu am nevoie de suport ca sa imi tin capul drept si de miscari de revolutie si rotatie complete pentru a ma uita undeva in stanga sau in dreapta mea...
hai sa va zic ce si cum s-a intamplat.

era sambata. si pentru ca vineri nu am mai iesit pe nicaieri( buf s-a culcat, geanina a vorbit la telefon si eu m-am uitat la melancholia), am zis ca macar sambata sa iesim la un suc. asa ca ne-am imbracat, am lasat-o pe geanina cufundata in anatomie si am plecat spre mitropolie( pentru ca pe langa mitropolie sunt pub-urile bune). si am coborat niste scari si era kind of creepy pe acolo, prin ruinele a ce-a fost odata orice o fi fost pe acolo. asa ca am inceput sa luam usile la rand. in spatele primei usi, curtea berarilor. full. in spatele celei de-a doua usi, taverna. si mai full. in spatele celei de-a treia usi, *pub-ul unde au fost buf si misu intr-o miercuri sau intr-o marti, nu mai stiu cum ii zice* , anyway, full si ala. in underground stiam ca era concert. ne-am tot uitat noi pe la toate puburile de acolo si nu aveam loc pe nicaieri. ne mai invartim noi pe acolo si intr-un final mai vedem o usa pe care nu o incercasem. the gate. in fatza usii, trei persoane. noi mergem spre usa. unul dintre tipi, un negru cu parul lung si cret si prins in coada, vine spre noi, cu mainile incrucisate in fatza. eu fac pe mine. buf cica nu s-a speriat. hello, zice el. si mnoh, incepem sa vorbim pe acolo, in inglish, eu si buf ne plangem ca nu avem loc in niciun pub, ei ne sfatuiesc sa intram in underground, noi spunem ca e cu intrare, ei spun ca asa e, noi spunem ca n-avem bani, ei spun ca nu-i problema, ca sa mergem la intrare, sa spun ca sunt samantha smith si ca buf e +1 si ca suntem pe lista de invitati a lu joey( joey fiind negrul), ca ei sunt din amsterdam si ca o sa cante in seara aia( pro pain). noi ne fastacim, spunem ca nu avem cum sa mergem noi acolo si sa ne prezentam ca alte persoane, ca sigur o sa se prinda cei de la intrare. asa ca ii spun unuia dintre tipi, mai in gluma, mai in serios, sa vina cu noi, sa ne ajute. si ajungem noi la usa, stam acolo mana-n mana( eu cu buf), pierdute-n spatiu, asteptam sa vorbeasca tipul ala cu nenii de la intrare, apoi auzim cum spune ceva gen she is samantha smith and she is plus one si ceva de invitati si bla bla. tipul de la intrare banguie un uhm...yes, hello, uhm...enter, enter. eu si cu buf intram, tinandu-ne de mana. inauntru, metal. nu vedeai un om sa aibe o pata de culoare. toata lumea imbracata in negru, piele si hanorace, cu trupe care mai de care. plete peste plete, lanturi si bocanci. noi facem un tur al pub-ului, in cautare de o masa. nici o sansa. aveam impresia ca toata lumea se uita urat la noi. ne asezam pe cate un scaun la bar. ne luam cate o bere. primele 10 minute vorbeam speriate, planuiam o evadare, ziceam ca dam pe gat berea si fugim. incet-incet am inceput sa observam si cateva tricouri mai colorate, oameni care danseaza in voia lor, in lumea lor si ne-am dat seama ca nimeni nu se uita la noi, nici frumos, nici urat. asa ca ne-am relaxat, ne-am dat jos geaca, am lasat berea sa se mai linisteasca. intre timp a venit joey la noi, am mai vorbit cu el, am facut si-o poza( cand o sa dau de ea o sa o bag pe aici). incepusera probele de sunet, toba ne ungea pe iminioara( stateam la nici un metru de ditamai boxele).incepe concertul, lumea se strange in fatza, whoaaa! ne relaxam si noi, incepem sa dam din cap si sa tipam si sa topaim pe acolo. se termina concertul( fain concert! ), incepe after party-ul. ( tot ziceam noi ca ne e dor de un party in stage. am avut parte de mega-party). si da-i si topaie fara sa-ti pese de nimeni si nimic, fara sa zici ca te vede nu stiu cine si rade de tine. nimiiic. dupa patru ore de topaiala intensa, doo beri si-o vodka cu cola, ne-am hotarat ca ar cam fi cazul sa ne caram. i-am hug-uit pe nenii de la chitara( pe care, spre rusinea mea, n-am nicio idee cum ii cheama), pe joey nu l-am gasit, dar nu am mai stat sa-l asteptam si-am plecat. capul pica, vocea horcaia, spatele durea. ma simteam atat de pe alta lume, oboseala ma impingea sa vorbesc clar si corect. buf avea chef de o anume melodie( de 48 de secunde), si pe mine nu ma deranja asta, asa ca a pus-o pe repeat si pana acasa( vreo juma de ora de mers pe jos) am ascultat doar melodia aia si am lalait pe langa ea. si-apoi am ajuns acasa, ne-am laudat pe reteaua de socializare cum ca am intrat pe gratis la un concert care costa 30-40 de lei si ne-am culcat, cu spatele stramb si gatul in piuneze.
sambata aveam de gand sa scriu si sa invat la germana. daaa de undeeee. am lenevit toaaaata ziua, plangandu-ma de dureri de spate si de ceafa. e luni. inca am nevoie de suport ca sa imi tin capul drept si nu pot sta aplecata( sa scriu, sa citesc) mai mult de cateva minute, ca ma omoara durerea de ceafa. cu toate astea, nu regret ca am fost la concert.
initierea noastra intr-are concertelor si partyurilor in iasi a fost geniala. sa tot vina seri de astea!

inca mai traiesc

multe zile-au trecut si s-au mai intamplat din iulie pana acum. si multe le-am uitat(ofcors).
am fost la banchet
am fugit cu buf in piatra dupa examenul de la geografie
( blanc blanc blanc blanc)
am fost la sulina, la bunica. si fu dragut :)
m-am intalnit cu hippie intr-o zi si i-am promis ca o sa scriu pe blog ceva special pentru ea. nu am facut-o...
am ras si m-am distrat cu ai mei prieteni, ca deobicei
( bla bla bla)
si acum sunt la iasi. totu-i bine si frumos, stau in casa cu buf si geanina, radem ca stupidele seara, atunci cand ne intalnim dupa o zi plina de cursuri obositoare si plictisitoare. ma chinui de o saptamana sa termin una din cele 4 carti care imi trebuie pentru portofoliul de la unul din cursuri. inca nu ne-am foarte imprietenit cu iasul, adica inca nu am iesit in inspectii si cercetari, nu stim decat drumul pana la facultati, pana la mol si pana la gara( dar urmeaza sa ne imprietenim si cu pub-urile si sa gasim ceva gen 'the stage' , ca sa topaim un pic atunci cand ne apuca:D )
in rest, asa, in general, sunt fericita. m-or obosi pe mine cursurile, dar dimineata ma trezesc zambind si noaptea ma culc zambind si cand merg pe strada zambesc si...ati prins ideea. sunt un zambilici total de vreo trei luni:)

[ gata, blogule, fericit acum? ai reinviat. sarbatoreste cum stii tu mai bine]

pam-pam-paaaaam

am zis ca ma intorc duminica cu rezultatele, dar m-am intors mai tarziu...
media? 7.88 . da, nu e foarte mare si asa, dar mie imi convine atat
romana 8.30
istorie 7.25 [ buyaaaa! ]
geografie 8.10

si s-a terminat si asta
urmeaza inscrierea [ doamne-ajuta sa treaca si asta cu bine! ]

astea fiind spuse...ne vedem la iasi! ( prin octombrie:D )

rasu'-plansu'

siiiii am dat si bacul( pentru ca mai am geografia, deci e ca si dat:D ). siiii a fost bacul dramei totale. dar ca sa trecem un pic peste inconvenienta subiectului III de la romana, peste nemultumirile de la istorie/mate, hai sa radem un pic. astea-s perle. de anul asta. culese de pe diferite siteuri [ search google si le gasiti].

• „Semnificația motivului ploii- ploaia este motivul ce produce noroiul" - inteligent, multumesc pentru explicatie
•  „Spre fundul poeziei, el ne arată ceva mai bun" - oare ce? :>
• „Pe fruntea iubitei, fierbinte, poti face popcorn" - i-o fi fost foame saracului elev
• „Otilia s-a căsătorit în final cu George Coșbuc" - si au trait fericiti pana la adanci batraneti, si l-au nascut pe harap alb
•  „Marin Preda, o tânără bălaie și frumoasă.." - buna tipa, buna rau
• „Stimată comisie de verificare, pe vârful penitei dumneavoastră stă soarta a mii de copii. Ajutati-ne să dăm examenul. Pupici" - xoxo muah muah
• "Idealul unui om și toate dorintele sale trebuiesc concentrate spre achiziționarea unei oglinzi stabile și bune" - idealul meu in viata nu e femeia cu mustata, e oglinda stabila
• "Când te uiți în oglindă, te vezi pe tine, dar uneori mai vezi și alte lucruri, mobila" - wow, riliii?
• "Nu sunt de acord cu acest citat, deoarece Nichita era femeie și se uita mult în oglindă" ,  "Personal nu este de acord cu acest citat, deoarece nu sunt femeie ca Nichita să stau să mă cochetez, aranjez și fardez în oglindă ca o matrahulă" , "Autoarea Nichita Stănescu" - draga nichita stanescu, am auzit ca ti-ai facut recent o operatie de schimbare de sex, te simti mai ok in pielea ta acum?
• "Trebuie să ne privim atent în oglindă și să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec și eu bacul în această vară?" - oare?
• "Misterioase sunt căile scrisorii pierdute" - misterioase, indeed
• "Putem spune că Caragiale e foarte actual, personajele cu proști și bețivi regăsindu-se în fiecare club de fițe din lumea noastră amară" - amin
• "Acest text nu pare dramatic la prima vedere, dar când ne dăm seama că e plin de zaharișiti și bețivi începe să ne aducă aminte de vremurile noastre și de Băsescu și devine trist" - dramatica situatiune
• "Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfășura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză" - dealeri adevarati, cu nume pe masura
• "După numele lui Brânzovenescu ne putem da seama că acesta era de la tară și avea rădăcini străvechi în cultivarea brânzei." - se baga un bob de branza in pamant, se uda de 5 ori pe zi, se fac serenade dimineata si seara si i se spune o poveste inainte de culcare. in 7 ani, branza-i gata cultivata
•  "Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de amor" - mrrr :>
• "Setea monstrului de sare" - buhuhu, eu sunt monstrul 100% sare, fara coloranti alimentari, si imi este sete.
• "Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război" este basm" - da, pentru ca lui stefan ii cresc aripi si il mananca pe domnul g si apoi o ia pe ela de par si o duce in palatul lor de clestar, aflat intre nori. acolo o loveste de 3 ori cu o carte de filosofie si ea se da de 3 ori peste cap si se transforma intr-un soldat. ela-soldatul pleaca pe front. ranita grav, cere ajutorul lui stefan, cantandu-i 7 versuri din melodia lor preferata. stefan vine "ca vantul si ca gandul" si dintr-o suflare omoara toti dusmanii. astfel, razboiul e castigat de trupele din care facea parte si ela. ceea ce nu a observat stefan era ca ela murise, intre timp, si ca sa o invie, avea nevoie de apa rece si apa calda, da' ei nu mai platisera factura de ceva timp, asa ca stefan a trebuit sa incalzeasca apa cu flacarile ce-i ieseau din nari. ela invie, cei doi decid sa-si reinoiasca juramintele de nunta. petrecerea a durat 3 zile si 3 nopti, sau poate chiar si mai mult, poate mai tine si acum. si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

[ o sa revin duminica sa ma fac de ras cu notele. si in caz ca mai gasesc vreo perla-doua pe siteuri:D ]

pentru cei care m-au suportat in astia 4 ani

se termina si asta. o alta etapa a vietii noastre aproape ca e gata.
nu credeam ca o sa zic asta, dar o sa imi fie dor de voi. am devenit atat de lacrimogenoasa acum la sfarsit, de nici nu va dati seama. toata harababura asta de sfarsit de an m-au facut sa-mi dau seama ca totusi nu sunteti atat de rai pe cat am crezut de-atatea ori...
da, asta e the moment of truth[ ca tot suntem ingerasi cu atestat la limba engleza]
da, recunosc. au fost catea momente in care mi-am zis ca nu am ce cauta in clasa asta, ca nu o sa-mi fie dor de voi. au fost momente in care v-am injurat[ in gand sau nu], in care mi-am dorit sa plec din clasa, in care ma uitam stramb la voi, in care mi-as fi dorit sa nu va fi cunoscut, bla bla bla.
da, asta a fost cam rau, nu?
daaar totusi...
am stat cu voi 4 ani. toate certurile si neintelegerile ne-a apropiat, chiar daca noi nu ne-am dat seama. am ajuns sa ne cunoastem, chiar daca nu prea am iesit noi. v-a interesat starea mea cat am fost in spital. nu mi-am luat nimic in cap pentru tignalul meu[ asta doar daca cineva din clasa a facut vraji si a facut ca tabloul sa-mi cada in cap. ]. am ras impreuna de profa de logica, am copiat impreuna la toate testele posibile, am ras impreuna de profa de mate, am urcat si-am coborat pentru orele de engleza. am facut proiecte, ne-am speriat de profa de franceza. si in final, am plans impreuna. si o sa mai plangem.
cred ca acum e momentul sa multumesc si celor *nu-stiu-cati* fantastici care m-au facut sa vreau sa vin la banchet. Va multumesc! .adevarul? imi ziceam ca nu am ce cauta la banchet, ca nu ma inteleg in mod special cu mai nimeni din clasa, chiar ca nu merita sa dau bani pentru ceva ce n-o sa-mi placa. inca o data, intuitia mea de nebu-proasta se pare ca a dat gres. pentru ca mi-ati aratat ca totusi contez si mi-ati apasat un butonel undeva in interiorul meu care a declansat niste lacrimi care au aratat ca totusi imi pasa de voi. chiar daca nu am aratat-o[ decat poate prin niste mass-uri pe care simteam ca este nevoie sa vi le trimit]. inca o data, multumesc! nu o sa regret:)

fiecare este special in felul lui. cum a zis si diriga, fiecare are personalitatea lui, foarte puternica, si diferita de a celorlalti. tocmai asta ne face sa fim asa de draguti si speciali:D tocmai asta o sa ma faca sa nu va uit chiar asa de foarte repede, totusi.
mi-e ciuda ca nu ne-am dat seama de mai devreme ca putem fi totusi un pic mai uniti. sau poate ca acum nu s-ar mai fi simtit totul atat de special.

vreau sa imi cer scuze pentru toate timpanele deteriorate, pentru toti nervii pe care vi i-am provocat, pentru toate temele gresite sau prost intelese.
vreau sa va multumesc pentru ca nu a fost zi in care sa nu rad macar un pic. certurile eterne dintre andreea marineac si dobrica, vesnica replica a sutzei[ ...racesti la *stiti-voi-ce* ], fetitele power-puff si eternul lor ras colorat[ mai ales cand radeau in cor. atunci era !! ], rrr-ul geaninei[ in special in orele de franceza], semintele din ultima saptamana ale madalinei, preamarita oglinda a silviei[ chiar daca nu a fost folosita prea mult de mine], comentariile directe si seci ale otiliei, ochii umflati de plans ai andreei[ ginutei], zambetul pe care-l afisa marius in fiecare dimineata[ si apoi continua sa-l afiseze pe tot parcursul zilei], sec-uismul/sec-uitatea/sec-ismul/sec-etea[ cum s-o zice] ioanei, asprimea lui vlad v si tipetele lui atunci cand vroia sa calmeze furtunile din clasa, episodul din iarna in care niste baieti au avut proasta idee sa o scoata pe alexandra j afara[ preamarita sa fie sfanta banca de care a atarnat alexandra], rasul colorat al laurei[ si ochii lucind de lacrimi in ultima saptamana>:D< ], abilitatea lui vlad costras de a imita profii[ ! ], rarele injuraturi ale lui teo, mica cearta dintre aneea si lenuta, botul nervos al andreei candet, tortul alinei[ =p~ ]. [ stiu ca nu-s toti, doar ca la unii nu mi-au venit ideile pe loc si mi-era lene sa-mi tocesc creierii prea mult]
o sa-mi fie dor sa o imping pe sutza de pe scaun, o sa-mi fie dor sa tipam unu la altul cand vine vorba sa ne organizam, o sa-mi fie dor de orele de franceza, de micile crize, dar si de umorul dirigii. n-o sa uit cand diriga a inceput sa cante prin clasa. nici de "injuraturile" dragute ale doamnei danila. nici pe nenea de la magazin, nici portarii, nici bibliotecara.

ar fi multe de spus...
au fost 4 ani frumosi. noi am fost, suntem, si vom ramane frumosi. ca doar venim din las vegas.
inca o data, va multumesc pentru tot.
si...da, o sa-mi fie dor de voi>:D< !

[ o sa revin cu poze. si cu detalii incendiare de la banchet]