aberatii de seara2

 

mai scrisesem eu ceva cu vasile odata. postarea asta, ca si aia, sunt total fara nici o logica sau inteles. 


el ii atinge mana. pe ea o cuprind amintirile, si, o data cu ele, lacrimile. fuge din clasa si se aseaza pe scarile din fatza intrarii in liceu. stand acolo, isi amintea zambind de o seara de aprilie in parc. ii simte prezenta. stie ca e in fata ei si ea se ridica. se privesc pentru un timp, in tacere. "mi-e greu" . "nimeni nu a spus ca o sa fie usor" . "mi-e dor" . o mangaiere pe fatza, o atingere pe mana. un sarut... ea fuge inapoi in clasa, stapanindu-si lacrimile...si nu o sa mai fie la fel niciodata. 


________
ziceam eu mai demult ceva de starea mea cand sunt plictisita. sau nu?! cand sunt plictisita rad din orice, dar ma si molesesc la fel de repede si ma gandesc la tampenii. sau pur si simplu scriu tampenii negandite:)