m&m's si soldatei de aluat

[ el e domnul creta si e pe undeva printr-un sertar, de prin aprilie. cam acum o luna am dat de el, i-am facut o poza si l-am bagat inapoi in sertar. ][ da, e o creta maltratata. are maini, picioare, si o inima in cap.]


[ melodie topaitoareee, am auzit-o acum, in timp ce ma chinuiam sa termin postarea, sa nu ma mai injure mada:D ]  

atacul m&m's 
dupa ce au mancat mai multe feluri de dulciuri, andrei si cristina, doi frati, au decis ca bomboanele sunt bune si pentru altceva in afara de mancat. dupa ce limba si dintii le erau deja colorate de la bomboanele mancate deja,  au luat culoarea care se observa cel mai tare si s-au manjit si pe buze. apoi si-au facut poze( strambandu-se, normal). si cam asta a iesit: 
 

 razboiul aluatului, acasa la puci 
intr-o zi frumoasa de iarna, pe cand zapada forma pe jos un preafumos strat de mazga[ stiu ca nu e mazga, zic asaaaa...] si soarele ajuta turturii de pe blocuri sa aterizeze in capetele tristilor plimbareti, mada, diana si nebu( adica eu:> ) s-au intalnit undeva pe la piata sud si au pornit spre a lua sub asediu casa lui puci, lasata in paragina de vreo doua saptamani. inainte de a asalta locuinta pucii, au intrat in billa pentru provizii. astfel, dupa ce s-au inarmat cu ciocolata, lamai si napolitane si dupa ce s-au asigurat ca scortisoara si vanilia din geanta madalinei le vor tine noroc, spunand o incantatie straveche, cele trei eroine au daramat poarta pucii si au intrat in casa acesteia. aici s-au asigurat ca au muzica potrivita( soundtrackul filmului cry baby) si au inceput asaltul asupra proviziilor pucii. asa incepea conceperea aluatului. dupa ce au adaugat mai multe ingrediente secrete si cele doua pungi de faina din dulapul pucii, nebu si-a infipt mainile in compozitie si a inceput sa framante cu forta, pana cand ceea ce era in castron a fost pe placul madalinei. iepurasii, pestii si pisicile nu prea le-au fost de ajutor eroinelor noastre, caci ele erau sigure ca ceea ce faceau cu mana lor era mai usor si mai rapid. astfel, prima grupa de aluaturi a fost trimisa pe front, in cuptorul incins. au iesit de acolo 10 negri mitiei( ei...nu 10, mai multi...si nici chiar negri..) care au ajuns imediat pe fundurile intunecate ale stomacurilor eroinelor. dupa mai multe lupte crancene intre viata si moarte, mai multi soldati, mai putini negri, au reusit sa se salveze si au ajuns in marele castron colorat. insa, din nefericire, unii au fost sacrificati si aruncati in aer, unde au incercat sa isi faca loc printre crengile copacilor. cei mai norocosi dintre ei au aterizat pe acoperisul inghetat al liceului. dupa ce crudul aluat[ la propriu] s-a terminat, eroinele noastre au curatat locul masacrului si au asezat maretul castron sub uriasul copac din spatiu( adica pomul de craciun). inainte sa plece, insa, madalina, diana si nebu si-au dat seama ca nu pot pleca fara sa isi lase urmele prezentelor lor acolo. asa ca....nu, nu au folosit toaleta! adica au folosit-o, dar... in fine, nu in asta a constat ideea lor. ele s-au gandit...sa atace rezerva de post-it-uri a pucii si sa le lipeasca peste tot in casa, cu mesaje care mai de care mai dragute. apoi i-au purtat caciula din blana de urangozaur de balta, si-au facut vreo doua poze( fara sa se gandeasca, neganditoarele, sa faca vreo doua poze si la dezastrul lasat in urma), au avut grija sa incuie usa si...au plecat. 
[ a mai existat un mic detaliu in toata povestea aceasta, probabil ca o sa observati ceva in plus printre poze, dar, din motive tehnice nu am putut mentiona despre acel lucru]