inainte de secsii partee

ce s-a mai intamplat in ultimul timp? nimic nou pe "planeta farmaciilor" , nimic nou pe planeta "durerilor de spate" ( poate doar ca planuiesc sa ma reapuc de inot cat mai curand).
momentan mi-e foame si ma doare spatele. peste putin timp( sau mai mult) va ramane doar durerea de spate. maine o sa ma doara gatul, deci nu o sa mai simt durerea de spate. (pentru ca eu sunt speciala si am invitatie la vdv \m/ )
cica vin zilele bacaului sau cum s-or numi chestiile astea de incep weekendul asta. program mai naspa decat asta nu cred ca se putea( singurele chestii care le cunosc din program sunt 8 si 15 si luni la teatru) ...dar e ok, adica e ceva topaiala in "seara rock" . nu stiu daca merg sigur, oi vedea eu.
pe 8 octombrie, undeva vis a vis de autogara, la parterul unei cladiri noi, la o cafenea( nici eu nu stiu exact, nu intrebati detalii), la ora 8, puteti sa ii vedeti pe preaminunatii in the spot-isti( si o sa fiu si eu, ca altfel fac urat) cu piesa oh snap( da, timisoara) si o sa cante si luni la teatru. intrarea e 8 lei( pentru ca suntem speciali).
e frig si nu-mi place. vreau sa fie din nou cald. vara.

defapt de ce am inceput sa scriu postarea asta...ieri a fost o activitate facuta de scoala noastra, ceva gen "scoala de vara" , doar ca e toamna. deeeeeci da, "scoala de toamna" . ei, si in cadrul activitatii asteia au fost mai multe sectiuni. unii copii au facut proiecte/afise la calculator, altii au pictat, altii au scris. eu am fost la scris. nu ca le-as avea eu cu scrisul, da mi-am amintit ca undeva prin generala aberam intr-un mod ceva mai frumos decat o fac acum pe blog si oricum, nu aveam nimic de pierdut. asa ca ieri pe la 12 ne-am dus in amfiteatru si apoi in sala de muzica, unde am primit tema: "emotii de toamna" . eu eram blanc, ma uitam la andreea, andreea se uita la mine si eu ii zic: "bai, eu o dau pe bloguisme" am mai ras un pic cu andreea, s-a gandit si ea ca pana la urma face si ea asa, si am inceput sa scriu. am scris aiureli, cum fac deobicei pe blog, dar se pare ca azi, cand a fost premierea, am luat premiul III. :)) am ras cand am auzit.
acum o sa va plictisesc un pic mai tare decat sunteti deja( felicitari celor care au ajuns pana aici:)) ) si o sa va scriu chestia pentru care am luat locul III. da:

eu, tocanita

hmmm, emotii. emotia unui nou inceput. cliseic vorbind, "toamna se numara bobocii" , toamna ne intoarcem la scoala, mergem la facultate, intalnim noi oameni, deci nu se poate ca macar un singur fluture sa nu zburde aiurea in interiorul tau. intr-un mod bacovian, emotiile astea de toamna, monotonia, melancolia, sunt reprezentate perfect in natura. peste tot vezi copaci ruginiti, balti, ploaie, nori. pe "plan" personal, lucrurile nu prea au treaba cu natura...

eu una sunt "destul de foarte-prea-emotiva" , dar ma tratez...cu ciocolata. parca ma si vad inainte de spectacol, in culise, cu sufletul la gura, curioasa de cum va reactiona publicul la glumele la care noi am ras atat de mult, nerabdatoare sa se stinga lumina, sa intru pe scena si sa fac ceea ce trebuie sa fac. teatrul...un hobby care iti ofera atat de multe satisfactii, zambete, amintiri si, nu in ultimul rand, emotii. 

emotii pentru ziua de maine. 250 de persoane intr-o sala mica, pregatiti sa dea toate sentimentele negative afara din ei, pe o muzica atat de topaitoare. eu, cel putin, asta vreau sa fac. sa topai pana uit de mine, sa cant cat ma tin plamanii si sa dau din cap pana nu-l mai simt. si doar faptul ca o sa fiu atat de aproape de adi despot...

si acum respiram...tragem adanc aer in piept...si continuam. cred ca cel mai "de bine" sentiment din cate am scris aici. 

joi. asta inseamna a...49a zi plina de emotii. de tot felul de emotii. simt cum fluturasii joaca samba de fiecare data cand il aud razand. pentru ca sunt un copil. daca stau bine sa ma gandesc, totul a fost o emotie, inca de la inceput. semi-intuneric, raset si emotie. si amintiri. nu foarte multe, ce-i drept, dar pline de...emotii. si faptul ca sunt doar un copil in corpul unui adolescent face ca toate emotiile sa fie mai puternice. ca atunci cand mi-a spus ca prietenul lui s-a inecat, ca peste putin timp sa inceapa sa rada si sa imi spuna ca a glumit. sau cand l-am vazut asteptand in fata magazinului. sau cand...nu, asta nu pot sa o spun. emotie de vara amestecata cu emotie de toamna si, de ce nu, de iarna si primavara si inca o data de la inceput...vise, amintiri, fluturasi, zambete...copilarie intr-o forma adolescentina. emotii intr-o forma avansata, de boala fatala, dar care imi place atat de mult. 

in ultimele doua saptamani am fost ca o tocanita de emotii si sentimente, puse acum pe acorduri de vita de vie. acum plang, acum rad, acum visez. dar "si cand plang eu rad" , privesc totul prin ochii unui copil de 18 ani, imi sterg lacrimile, imi ridic fruntea si merg mai departe. pe o carare ingalbenita, plina de...emotii de toamna.

and that's all. mult, stiu. vreau sa spun si aici, sa stie toata lumea de ce andreea( aka gina) nu a luat nici un premiu( nici macar cel pentru persoane cu dizabilitati, la care speram amandoua): in toata compunerea ei( de vreo 3-4 ori) , in loc de copiii a scris copii. si era sigura ca a scris bine, pana cand i-am spus noi.